Airbrush-ul, cunoscut și sub denumirea de "aerograf", este un instrument de desen sau pictură care utilizează aerul comprimat pentru a pulveriza vopseaua sau cerneala pe o suprafață. Este adesea utilizat pentru a crea ilustrații, modele de mașini, tatuaje temporare și alte forme de artă.
Airbrush-ul a fost inventat la sfârșitul secolului al XIX-lea, în Germania. În primul rând, a fost utilizat pentru decorarea cioburilor de sticlă și alte forme de decor. În timp, a fost adoptat de artiști și pictori, care au început să-l folosească pentru a crea lucrări de artă fine.
Instrumentul constă dintr-un pistol de pulverizare și o sursă de aer comprimat, care este conectat la pistol printr-un tub sau o furtună. Vopseaua este introdusă în pistol prin intermediul unui sistem de alimentare cu vopsea, care poate fi un recipient sau un sistem de cuplare.
Există mai multe tipuri de airbrush-uri, inclusiv cele cu acțiune dublă sau unică, sau cele cu alimentare prin sifon. Airbrush-ul cu acțiune dublă permite controlul mai precis asupra aplicării vopselei, deoarece apăsând pe trăgaciul pistolului se poate controla cantitatea de aer și vopsea care ies prin duza airbrush-ului.
Pentru a utiliza un airbrush, este important să se pregătească suprafața corect, să se aibă grijă de curățarea și întreținerea instrumentului, precum și să se lucreze într-un spațiu bine ventilat, pentru a evita inhalarea vaporiilor și a aerosolilor vopselei.
Airbrush-ul este acum utilizat într-o varietate de aplicații artistice și comerciale, inclusiv în industria automobilelor, design de modă, arta corporală și multe altele. Datorită versatilității sale și capacitatea de a crea efecte complexe, airbrush-ul rămâne un instrument popular printre artiști și designeri din întreaga lume.